Într-o zi de joi, fiind la activitatea noastră săptămânală de la Parcul Colțea, o persoană a venit la noi să ne spună că e de puține zile înapoi pe stradă și că nu vrea să rămână prea mult.

Avea mâna ruptă, incapabil să se poată angaja. De fapt, chiar fusese concediat de la job pentru că se accidentase, iar angajatorul nu-și permitea luxul de a aștepta să-i treacă rana.

De atunci, am știut că trebuie să ne implicăm. Orice om care cere ajutorul a făcut, de fapt, un prim pas important. A conștientizat. A conștientizat că trebuie să strige după ajutor pentru a putea schimba ceva.

Chiar în acea zi l-am ajutat să ajungă la un centru de noapte destinat PAFA. Acolo s-a igienizat, s-a odihnit și și-a încărcat telefonul. Prin intermediul telefonului am rămas în legătură constantă cu el, ajutându-l în momentele în care simțea că singur nu poate face față. Telefonul însă i s-a furat, căci supraviețuirea pe străzi este grea, iar noi nu mai putem fi doar la un apel distanță. Ne întâlnim în puncte cheie, stabilite între noi, pentru a rămâne un sprijin și a vedea cum putem înainta către atingere dorinței sale.

În continuare, vom fi alături de Gabriel în recuperarea sa. Asta înseamnă că trebuie să îl ajutăm să își trateze rana, să își găsească un job, să își găsească o locuință și, cel mai important, să nu cadă din nou în patima alcoolului.

Pentru toate acestea trebuie să ne întâlnim zilnic cu el, pentru a-l monitoriza, îndruma și a-l trimite către specialiști în terapie.